Alegerea profesiei de medic stomatolog — Cristiana Păruș
În urmă cu aproape 5 ani, când m-am hotărât să urmez Facultatea de Medicină Dentară „Grigore T. Popa” din Iași și să aleg meseria de medic stomatolog, trecusem deja mental prin toate profesiile pe care le-aș fi putut alege. Simțeam că mi s-ar potrivi oricare dintre ele, mai ales când era și un element spectaculos în cadrul lor. Academia de Poliție, Facultatea de Management, psihologie, medicină legală, relații internaționale, finanțe și bănci — toate îmi păreau perfecte o vreme. Eram copleșită de emoție imaginându-mă rând pe rând în rol de slujitor al legii, manager de succes al unei firme de top, profiler vizionar (dacă se putea în cadrul FBI era și mai bine) sau diplomat abil. Venea însă inevitabil ziua în care imaginea respectivă pălea până la dispariție și nu mă mai puteam regăsi în ea.
A doua noastră „familie”
Facultatea de Medicină Dentară era, însă, chiar „lângă mine”. Prea aproape ca să o pot vedea cu adevărat, chiar dacă probabil „dinte” a fost printre primele cuvinte pe care le-am rostit. Am crescut în timp ce știam că părinții mei sunt la cabinetul lor și că nu trebuie să mă supăr că nu stau lângă mine atât cât mi-aș fi dorit. Chiar și în puținul timp cât eram împreuna, telefonul suna adesea și noi, copiii, trebuia să facem liniște pentru că mama sau tata vorbeau cu câte un pacient aflat în suferință. Regăseam în tonul acestor conversații ceva din atașamentul, preocuparea și compasiunea pe care părinții mei o aveau față de noi când eram bolnave.
Astfel, așa s-a format în mintea mea de copil ideea că noi, de fapt, mai avem o „familie”, în afară de a noastră. O a doua familie foarte mare, pe care nu o cunoșteam. Dar știam cumva că acolo erau mulți oameni de îngrijit, de iubit și, care la rândul lor, își doreau ca părinții noștri să facă parte din viața lor.
Probabil că acesta este motivul pentru care nu m-am gândit de la bun început că aș putea fi medic stomatolog. Ce aș fi putut eu să ofer mai mult? Cum aș fi putut să însemn mai mult în viața celor din cealaltă „familie” — cea a pacienților? Intuiam de pe atunci că ar trebui să fiu și să fac mai mult, să îmi găsesc propriul drum. Acest gând, care la început mă intimida și îmi paraliza orice dorință de a le călca pe urme, a devenit cu timpul o adevărată provocare și vocație.
Mai aproape de tine cu noutăți și informații de specialitate
Astăzi, când sunt în anul al IV-lea la Facultatea de Medicină Dentară, mă gândesc deja la propria mea familie de pacienți și la cum aș putea să o construiesc. Cred că încrederea, respectul și profesionalismul stau la baza unei relații medic-pacient-asistente cu adevărat valoroase.
Aș începe prin a vă pune la dispoziție cunoștințele mele acumulate în acești patru ani de facultate, completate de informații găsite în reviste de specialitate și mici ponturi „furate” din cabinet — acel loc magic unde se întâlnesc pasiunea, dorința de a evolua constant prin informare și zecile de ani de practică stomatologică. E un drum lung, știu. Dar e drumul pe care l-am ales și pe care simt că îl construiesc cu fiecare pas, oricât de mic.
Voi împărtăși aici informații pe care poate le-ați mai auzit, dar un lucru e sigur: vor fi mereu utile și de actualitate. Unele sunt reguli simple, la îndemâna tuturor. Tot secretul este să crezi cu adevărat că stă în puterile tale să ai o dantura îngrijită și sănătoasă. Alteori, vor fi explicații complexe, însoțite de imagini și detalii, pentru cei care doresc mai mult decât o simplă înșiruire de denumiri. Pot să vă asigur însă că, simple sau complexe, vor fi mereu o poartă deschisă spre o sănătate mai bună, încredere în sine și spre decizii corecte.
